Mihai Eminescu este poetul national al României, ce a fost o personalitate coplesitoare. Ca poet, s-a remarcat prin forta de sintezã a izvoarelor autohtone si universale, prin imaginatie bogatã si fantezie creatoare, prin înãltarea filosoficã si printr-o viziune cosmicã si mitologicã asupra omului. Pe lângã poezie, Eminescu a mai experimentat si în dramã, dar toate piesele sale de teatru sunt doar proiecte. De asemenea, el a scris si prozã, in special fantasticã, dar acestea au stat mult timp în umbra poeziilor sale, doar în ultima vreme recâstigându-si adevãrata lor recunoastere.

"Numai poetul

Ca pãsãri ce zboarã

Deasupra valurilor

Trece peste nemãrginirea timpului."

Mihai Eminescu - Numai poetul...

"Eminescu este unul din exemplarele cele mai splendide pe care le-a produs umanitatea. Avem convingerea cã dacã mai trãia, sãnãtos, încã douãzeci de ani, el ar fi fost considerat, fãrã putintã de contestare, ca unul din cei mai mari creatori de poezie din întreaga literaturã a lumii. [...] Dar Eminescu nu este numai un poet de geniu. Este ceva mai mult. El este cel dintâi care a dat un stil sufletului românesc si cel dintâi român în care s-a fãcut fuziunea cea mai serioasã a sufletului daco-roman cu cultura occidentalã"

Garabet Ibrãileanu, Prefata la  Mihai Eminescu - Poezii. S. Ciornei, Bucuresti, 1971

"Mintea lui Eminescu lucreazã cu ideea originilor lumii, a infinitului, a creatiei, adicã cu cele mai înalte concepte fãurite de ratiunea omului. Printre acestea, ideea eternitãtii stãpâneste mintea sa într-asemenea mãsurã, încât una din atitudinile cele mai obisnuite ale poeziei sale este considerarea lucrurilor în perspectiva eternitãtii. Este, în toatã poezia lui Eminescu, o considerare a lucrurilor foarte de sus si foarte de departe, dintr-un punct de vedere care rusineazã orice îngustime a mintii, orice egoism limitat. Marea superioritate intelectualã a poetului este una din formale cele mai izbitoare ale manifestãrii lui si aceea care explicã prestigiul atât de covârsitor al operei sale."

Tudor Vianu, Caiete critice. E.S.P.L.A., Bucuresti, 1957

"Cu Eminescu apare în literatura europeanã ultimul mare poet romantic, pãstrând în existenta si opera sa conturul caracteristic al dramei artistilor romantici. Nãzuind necontenit spre un plan de viatã superior etic si artistic, cãutând cu patos adevãrul si refuzând consecvent compromisul, Eminescu s-a aflat în permanent conflict cu lumea vremii sale din pricina noncomformismului, a sinceritãtii în faptele de viatã, si a înãltimii de gândire, dublatã de o sete de cunoastere absolutã. "

Zoe Dumitrescu-Busulenga,  Valori si echivalente umanistice. Ed. Eminescu, Bucuresti, 1973