Eu nu strivesc corola de
minuni a lumii
|
|
|
"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii |
|
si
nu ucid |
|
cu
mintea tainele, ce le-ntâlnesc |
|
în
calea mea |
|
în
flori, în ochi, pe buze ori morminte. |
|
Lumina
altora |
|
sugrumă
vraja nepătrunsului ascuns |
|
în
adâncimi de întuneric, |
|
dar
eu, |
|
eu
cu lumina mea sporesc a lumii taină - |
|
si-ntocmai
cum cu razele ei albe luna |
|
nu
micsorează, ci tremurătoare |
|
măreste
si mai tare taina noptii, |
|
asa
îmbogătesc si eu întunecata zare |
|
cu
largi flori de sfânt mister, |
|
si
tot ce-i ne-nteles |
|
se
schimbă-n ne-ntelesuri si mai mari |
|
sub
ochii mei - |
|
căci
eu iubesc |
|
si
flori, si ochi si buze si morminte." |
|
|
sus |
Lumina
|
|
|
"Lumina ce-o simt |
|
năvălindu-mi
în piept când te văd, |
|
oare
nu e un strop din lumina |
|
creată
în ziua dintâi, |
|
din
lumina aceea-nsetată adânc de vieată? |
|
|
|
Nimicul
zăcea-n agonie, |
|
când
singur plutea-n întuneric si dat-a |
|
un
semn Nepătrunsul: |
|
"Să
fie lumină!" |
|
|
|
O
mare |
|
si-un
vifor nebun de lumină |
|
făcutu-s-a-n
clipă: |
|
o
sete era de păcate, de doruri, de-avânturi, de patimi, |
|
|
|
o
sete de lume si soare. |
|
|
|
Dar
unde-a pierit orbitoarea |
|
lumină
de-atunci - cine stie? |
|
|
|
Lumina
ce-o simt năvălindu-mi |
|
în
piept când te văd - minunato, |
|
e
poate că ultimul strop |
|
din
lumina creată în ziua dintâi. |
|
|
sus |
Lucian Blaga, Poezii, Ed.
Albatros, Bucuresti, 1983 |
|